Stau cate-odata si-n vis retraiesc ,copilaria mea.Ca printr-o panza aevia zaresc pe mama cum lucra.Ziua si noaptea ea n-avea ragaz ,nu contenea muncind.Grija-i punea zbarcituri pe obraz si o vedeam albind.Albind si-nbatranind.Maicuta mea draga,cu ochi blanzi si par de nea.Maicuta mea draga,care zambea chiar cand plangea.Si cu surasul ei cald ne-aducea in suflet linistea.Nu ne temeam de nimeni cand stiam ca ne pazeste ia.Maicuta mea draga ce greu e de cand ai plecat,nimic nu mai umple golul pe care la-i lasat.Cat e de fericit cel ce poate-avea,darul ce nimenea nu il poate lua,o maicuta batrana si buna ca mea:In casuta noastra mica si curata,fugea maicuta-ntruna-ncovoiata.Si grija ,tot mai greu o-ncovoia,dar e zambea in-truna,nu vedea ca n-avea timp savada,decat copii ei,copii ei care-nograda se zbenguiau si-apoi intrau in casa cerand mancare,mancare calda la masa.Si ia, ca-ntodeauna ne dadea,de unde numaai ia stia.Noi mancam veseli,iar ia ne zambea,NU NE-NTREBAM DA-CAMANCAT SI IA.S-a dus de mult maicuta mea ce-a draga si ce n-as da s-o am aicea iara.CAT E DE FERICIT CEL CE POATE-AVEA,DAARUL CE NIMENEA NU I-L POATE LUA,O MAICUTA BATRANA SI BUNA CA A MEA.